|
|
Soarele isi incepu intrarea pe cerul azuriu si dulce al diminetii, acoperind satul cu valuri de raze aurii si calde .Toti oamenii isi deschideau incet ochii, vrand sa ramane pentru totdeuna in tara viselor,iar asta imi doream si eu. Insa, ca de obicei, nu ceasul ma trezii, ci de data aceasta telefonul. Ridic incet receptorul, cu cea mai mare lene din lume care imi adusese aminte de bunul si plictisitul meu prieten Shikamaru. Mare mi-a fost bucuria sa ii aud vocea timida si firava a dragei mele prietene ,Hinata. Nu o mai vazusem de mult, iar de vorbit cu ea...trecuse parca o vesnicie si tot din cauza mea...ca eram o idioata indragostita, un copilas firav care incearca sa devina puternic purtand masca de ninja.
-Buna dimineata Sakura.
-Salut Hinata. Imi pare rau ca nu am mai vorbit zilele astea dar...err..sa spunem ca am fost cu capul in nori .
Un chicotit al Hinatei se auzi care ma facu sa zambesc.Stia….
-Cred ca stii de ce....cu capul in nori..nu ?
-Da.
Ca de obicei, ma cunostea mai bine decat ma cunosteam eu .
-Deci...ce vrei sa facem azi ? o intreb eu.
-Chiar aici voiam sa si ajung.Deci...ai vrea sa vi cu mine sa culegeam niste ierburi medicinale din padure si...poate ne mai si limpezim mintile..nu ?
Ultimele cuvinte le accentua, desigur ca eu stiam de ce. Si eu dar si ea eram doua fete indragostite de doi baieti..ciudati..sa zic asa, dusi cu mintea pe Pluto, alaturi de noi...ca doar nu eram exceptii.In timp ce Hinata imi mai povestea la telefon ce facuse in zilele in care nu ne mai vazusem , eu incercam sa ma decid cu ce sa ma imbrac. Cand am deschis dulapul, toate hainele cazura pe mine. Chiar asa de neordonata eram ? Poate.Totusi, si acum ii multumesc lenii mele absolute ca nu a facut curatenie in dulap, caci gasisem o rochita frumoasa, roza , cu niste fundite la mijloc, si impodobita cu petale albe de flori. Una din rochiile mele preferate si pe care nu as fi gasit-o daca era ordine.
-Ia ghici ce am gasit in dulap ?
-Hmm...spune, sincer nu stiu.
-O rochita frumoasa, o s-o port azi .
-Super. Atunci ma imbrac si eu cu una albastra.
Parca eram doua adolescente,si nu doar niste fete. Insa mie imi placea sa ma imbrac frumos, nu sofisticat.Dupa alte discutii de :"moda" cu Hinata, am inchis si apoi m-am imbracat.Cu graba am ajuns jos, si sa mai precizez ca m-am impiedicat de scari ? Si asa o faceam la ce viteza aveam . Am mancat in graba ce imi pusese doica pe farfurie si am iesit din casa, desigur,uitand si ce mancasem . Nici eu nu stiam de ce ma grabeam . Totusi, topaiam peste tot de fericire, parca in ziua aceea eram libera si nu voiam sa ma prefac iar a : fetita indragostita. In timp ce saream in sus de bucurie si fredonam un cantec stupid, l-am intalnit pe Naruto . Nu prea era fericit si asta se vedea dupa fata sa.In aceea postura arata de parca vazuse o fantoma.
-Buna...Naruto ?...ce e cu tine azi ?
-Salut Sakura-chan ! Ummm....sunt...
-Ce ?
-...MORT DE PLICTISEALA !!!!!!!!!
Si eu care credeam ca i se intamplase ceva....
"Ce aiurit. Tot la vorba lui Sasuke ajungem ! "
*Poti sa taci din gura ?? Nu vreau sa imi strice nimeni ziua asta !!*
"Mda..cum zici tu "
-Geez Naruto. Daca atat ai de zis eu plec in padure la Hinata ca ma asteapta.Pa !
Deci, ma oprisem sa il salut si el..imi zise ceva absolut inutil.M-am intors cu spatele la el si am plecat.
-Stai Sakura-chan ! As putea…as putea sa vin si eu ? Ma plictisesc…
M-am oprit din mers si m-am gandit cateva minute bune. Poate daca venea si Naruto, ii faceam un bine Hinatei si poate cei doi aveau sa se vada mai des…dar..imi era frica ca Naruto sa nu pomeneasca de Sasuke, nu voiam sa imi strice ziua….Nici nu observasem cum blondul se puse in genunchi in fata mea si se ruga cu niste ochi de catelus nevinovat.
-Te rog Sakura-chan .....
-Of bine. Vino cu mine atunci .
-Da !!!! Mai intai ma duc acasa sa aduc niste ramen . Ne vedem in padure . Ja !
-...umm...ja...
Zici ca intrase in priza cand vazuse ca l-am lasat.Infine, mi-am continuat drumul catre padure, sperand ca sa nu fi intarziat.In brate aveam si niste reviste pe care voiam sa i le arat Hinatei, desigur daca ma observa …… daca venea si Naruto, era pe alta planeta …aceasi pe care o vizitez si eu atuci cand il vad pe Sasuke…..
In timp ce fugeam m-am lovit de o persoana si am cazut jos, toate cartile imprastiinduse pe pamant.
-Imi pare rau ca nu v-am …vazut. Neji ?
-Au…capul meu…Sakura ?
Imediat ma afla in picioara,multumita satenului care avusese grija de asta.
-Esti bine ?
Mi se parea mie sau lua totul cam in serios cu cazatura ? Acum asa mangaindu-ma pe obraz si lunadu-ma de mana, facandu-si griji pentru mine….imi dadea fiori dar nici nu observasem ca aveam obraji rosii.
-Nici o grja Neji, sunt bine .
-Ma bucur de asta.Unde mergeai ?
-La Hinata.Eu, ea si Naruto ne vom plimba prin padure,vom aduna ierburi si voi face un mic picnic.Vrei sa vii si tu ?
Macar daca venea Neji ma distram si eu putin…..el mereu ma facea fericita.
-Suna grozav. Eu din pacate ma duc la biblioteca , trebuie sa fac ceva legat de un concurs si nu prea am timp, dar vorbim la telefon, bine ?
-….umm…..bine Neji. Eu trebuie sa plec. Ja!
-Ja, Sakura !Sa ai grija de tine.
-Nici o grija…o sa am.
“Of baiatul asta…e topit dupa tine”
*Eeee. Nu am ce-i face.*
Iar ma apucase alergatul. Parca imi pasa daca ma mai loveam de cineva din nou.
Spre fericirea mea, nu se mai intamplase asta.
Dupa vreo 10 minute de alergat, am ajuns in sfarsit . Natura parca se juca cu mine atunci cand am pasit in padure. Un fluturas se apropie incet si facu cateva piluete gratioase.Era asa de dragalas,avand aripile pictate in rosu inchis.Ma simteam vrajita de peisaj , de mirosul florilor, de cantecele pasarilor, de adierea calda si delicate a vantului….Parca ma aflam intr-un tablou plin de culori vii ce straluceau la atingerea cu lumina.
Trezirea mea din vis fu cauzata de un chicotit…unul destul de familiar.
Ma intorc si o vad pe draga mea prietena cum vorbea cu Naruto, rosie toata ca un mar, dar in acelasi timp vesela, deoarece blondul mereu o facea sa rada,ca si pe mine.
M-am indreptat spre ei incet ca sa nu stric momentul si i-am salutat atunci cand in sfarsit ma observasera.I-am facut cu ochiul Hinatei si biata de ea si-a dat seama de ce…din cauza blondului care o privea intr-un fel timid.Avea si de ce. In rochia aceea albastra si cu parul prins in coc, arata ca o printesa,una din basme.Eu insa eram mai copilaroasa deoarece aveam parul prins in doua pletute, lasand cateva fire rebele sa imi cada pe langa chip.
In timp ce discutam si mancam cate o portie de ramen, blondul ma intrista printr-o prostie ,pe care prietena mea a remarcat-o repede.
-Hei ! Ce bine e cu voi fetelor. Nu la fel ca si cu Sasuke. Ala e un necioplit.
Nu ca nu avea dreptate dar, imi adusese aminte de el. Imediat mi-am lasat privirea jos, pe chipul meu observandu-se o urma de tristete.Nici in ziua aceea nu puteam scapa de el.
Imediat Hinata schimba subiectul.
-Nu vreti sa ne plimbam putin. Natura e minunata.
-Buna idee Hianta ! exclama blondul.
-Eu nu vreau. Mai stau aici putin.
Prietenii mei aprobara din cap si inaintara pe o alee plina de flori frumos colorate. Intr-un fel, voiam ca macar Hinata sa fie fericita la termenul :”iubire” deoarece eu nu puteam, iubirea mea pentru Sasuke era enorma insa invers…..nul…nici un sentiment, decat o simpla prietenie sau nici macar asta .
Ii observ pe cei doi, foarte apropiati, fericiti, toata atentia lor fiind captata de multi fluturi care ii inconjurau.Ma simteam cam in plus prin acea atmosfera iar iubirea era prin aer.
Deodata , un iepuras micut si alb se apropie de mine.
-Salut micutule. Ce dragut esti !
Nu stiu cum dar, parca voia sa imi arate ceva , de aceea l-am urmarit. Mergea ce mergea si cand vedea ca ma opresc , se oprea si el, uitandu-se la mine cu ochii sai blanzi, implorandu-ma sa il urmez. M-am trezit intr-un loc necunoscut, unde natura isi accentua mai mult frumusetea.
Iepurasul se opri si disparu. Parca fusese un mesager sau ceva de genu.In fata mea era un copac mare cu flori roz si catifelate.Ridic incet privirea si ceea ce vazusem imi inmuiase cu totul picioarele. Par negru, ochi reci, privire infricosatoare…dar in acelasi timp persoana pe care o iubeam .
“Opa..e Sasuke…asa mai merge fato …du-te si saluta-l “
*Esti nebuna ? Cum sa fac asta ? Nu vezi ca am amutit cand l-am vazut ?*
“Off….haide….saluta-l si gata ! Nu am zis sa il saruti….”
Nu stiu cum dar imi ascultasem vocea interioara.
*Obrajii mei vor innebuni !!! *
Am pasit incet , sperand sa nu ma fi observat…dar pana la urma….cat de prost putea fi sa nu ma observe ? Raspuns negativ, el era super destept si sigur isi daduse seama ca eram acolo. M-am agat cu mainile de trunchiul copacului, parca vrand sa il imbratisez si m-am uitat la el.
-Sasuke….kun…
-Sakura…Ce cauti aici ?
-Eu doar…eu…
De data asta nu avea nici o urma de raceala in voce…si spre uimirea mea era de-a dreptul mirat , nici nu ma observase pana atunci.
-Eu doar ma plimbam, si din greseala am ajuns aici….si…
-Si m-ai gasit. Am inteles.
-Vrei sa spui ca nu m-ai observat deloc ?
Nu imi raspunsese , iar asta insemna ca aveam dreptate, habar nu avusese ca fusesem acolo.Ofta si cobora langa mine.
-As vrea…sa discutam putin..Sakura…
Sa discutam ? Inima mea innebunise cand auzise asta…
Ne-am asezat amandoi pe iarba verde , la umbra copacului ,insa nimeni nu deschidea nici un subiect, pana o facusem eu, deoarece innebuneam daca mai continua asa cu linistea .Imi era si frica sa respire in prezenta sa, imi era frica ca inima mea sa fie auzita de el, deoarece batea nebuneste.
-Si..Sasuke-kun..ce faceai aici ?
-Stateam si ma gandeam.
Oare la ce ? Simteam ca il macina ceva si asta se vedea dupa privirea sa.
-La..ce?
Nu imi raspunse imediat, doar isi intoarse privirea spre mine.
-Tie chiar ….tie chiar ii place sa dormi la baieti ? Am crezut ca esti altfel….
-Cum ? Cum adica sa dormn la baieti ? Ce e asta Sasuke ?
Aratam de parca cineva ma calcase pe coada, eram nervoasa pe ceea ce spusese…
-Nu intelegi. Sai…Neji…cine urmeaza sa iti mai cada in plasa ? I-ai innebunit Sakura !!!
Se rasti la mine, si se vedea pe fata lui ca era nervos.M-am inmuiat repede, lasand privirea in jos. El credea ca ii iubesc pe cei doi dar, nu era adevarat. Doar faptul ca Sai ma tot saruta iar Neji isi facea atatea griji pentru mine…aici nu era vina mea… nu eu voiam…
-Eu…Sasuke-kun.., nu eu am vrut asta doar ca..nu e vina mea..doar ca…eu pe tine ..eu…
*Ce fac aici ? Sunt nebuna ? Nu pot sa imi dezvalui sentimentele…..nu inca…*
“Ba da Sakura . Spune in continuare, nu te opri !!”
-Sasuke ..eu…
Pe langa cuvintele inutile pe care le spuneam, care mai mult pareau decat o balbaiala….un sir de lacrimi reci incepu sa imi curga pe obraji…
-Voiam sa iti spun Sasuke ca eu….pe tine….de mult…de cand te-am vazut…eu...
De ce spuneam astea ? Nici nu voiam. Parca corpul meu era controlat de alcineva, nu de mine.
Acel :"eu eu eu eu...."ma innebunea .
Nu am mai apucat sa zic ceva deoarece inima incepu sa bata nebuneste atunci cand mainile sale imi ridica incet fata .
-Sasuke…
-Acum taci . Nu te inteleg deloc. Ce e acum in mintea ta ? Spune ! Imaginea ta imi tulbura sufletul . De ce ? Ce mi-ai facut ? Ce fel de jutsu folosesti ?
-umm..…..
Nu imi venea sa cred . El spusese asta ? Imposibil. Dar fusese asa de senzual si de romantic.Voiam sa ii raspund la intrebare dar buzele mele nu mai puteam zice ceva deoarece ale lui mi le capturara intr-un sarut dulce, unul dorit de amandoi si unul pe care nu il voi putea uita niciodata.Ma saruta si felul in care tremura in bratele mele insemna ca nu era asa de rece cum credeam ,ci si timid.Totusi,el rupse sarutul, visul…....atunci cand observa ca nu se mai putea tine pe picioare..
-Imi pare rau. A fost o greseala.
-O..greseala ? Sasuke…
-Trebuie sa plec. Pa !
Si disparu lasandu-ma cu ochii in soare. Nu imi venea sa cred. De ce facea asta ? Chiar voia sa imi distruga sufletul si sa ma faca nefericita ?
Nu mai intelegeam nimic. M-am ridicat de jos si m-am indreptat spre casa.
Asa se termina si ziua aceea, unde inima mai avea putin si imi iesea din piept.
uitati si continuarea...next chapter :"Chiar totul revine la normal..Sasuke ?"
_______________________________________
Yuki:"You've got zero talent ...just be quit now "
Shuichi: "Yes, you're right , Yuki "
Yuki : " I told you "
Shuichi :" I love you , Yuki "
Yuki :" I love you to , Shu-chan !"
|
|
[da stiu cam ...*AHAM*]
de-ar fi Neji asa si in anime
