Poze mariyforum de la 5085 la 5124

voi continua =d

-voiam sa te fel de carte ti-a dat neji ?
-neji istoria satului. de ce ma intrebi

ms...atunci voi continua =D -Voiam sa te intreb….ce fel de carte ti-a dat Neji ? -Neji ?Pai….despre istoria satului. De ce ma intrebi ? -Asa…nu prea ii sta lui in fire sa “suporte”pe cineva…daca ma intelegi. -Adica e asa ca tine ? -Ce vrei sa spui cu asta ? Imediat mi-am pus mana la gura dar Sasuke mi-a dat-o la o parte. -Asculta,nu stiu ce vrei sa insinuezi cu asta dar eu nu sunt ca “geniul Hyuuga”. -Geniu Hyuuga ? -Nu stiai ?El e cel mai inteligent din academie….foarte destept.,un adevarat geniu si un adevarat rival.. -Rival ? Pentru tine ? -Da……Mai ales ce a facut in ultimele zile….a ajuns pe lista mea neagra… -De … Dar nu am terminat de spus ce aveam de spus pentru ca mi-a trimis o privire rece. De ce trebuia sa se poarte cu mine ca si cand eu eram o anume tinta ? “Nu e decat un ….nesimtit!”tipa vocea mea interioara.Poate avea dreptate dar…..de ce trebuia sa-i suport eu toate gesturile si privirile reci ? -Nu conteaza…haide..Kakashi ne asteapta. -Umm....bine. Cand am intrat in salon, Naruto manca, Kakashi isi citea cartea cu coperti portocalii iar Taisuku privea intr-un anume punc,pe care numai el il vedea. -Buna dimineata ! salut eu amabila. -Buna …spuse Naruto cu gura plina dar nu mai apucase sa mai zica “dimineata” pentru ca se inecase cu portia de ramen si incepu sa tuseasca. -Buna dimineata !spuse si Taisuku. -E..daca toti suntem aici ar trebui sa pornim la drum.Haideti,avem mult de mers, zise Kakashi. -Bine. Din nou am pornit pe acel drum obositor.Mersesem vreo 6 ore iar eu nu mai imi simteam picioarele.Naruto vazu ca am oboist si nu s-a putut abtine sa nu ma ajute. -Hei Sakura,daca vrei te duc eu in brate,pari obosita ,imi spuse acesta. -Nu Naruto, si tu esti obo…dar nu am apucat sa termin pentru ca deja ma aflam in bratele lui puternice . -Lasa Sakura-chan.Eu nu sunt obosit. Oare de ce mintea ? Oricine si-ar fi dat seama ca este.Se pare ca Naruto era persoana care nu recunostea nimic.Ma obisnuisem deja cu atitudinea asta. Pot spune ca tot drumul ,Naruto m-a tinut in brate,rosu la fata dar in acelasi timp foarte fericit.Nu mai avea rost sa obiectez pentru ca ,pur si simplu nu ma auzea. Dintr-o anume prostie,pe care nu o pot explica, m-am agatat cu mainile de gatul lui si l-am strans in brate,punandu-mi capul pe pieptul lui.Ii auzeam bataile inimii cum accelerau si acest lucru ma facea fericita pentru ca stiam ca cineva ma iubesti,chiar daca nu era cine vroiam eu…..macar atat. -Naruto,cred ca m-am odihnit destul.Acum poti sa ma pui jos,ii soptesc eu. Dar Naruto se prefacea ca nu ma aude, ca eu sa stau acolo ..cu el. -Naruto-kun ? -D-Da,Sakura-chan. -Esti bine ? il intreb eu punandu-mi mana firava pe fruntea lui calda. -N-Normal c-ca…dar nu mai apucase sa zica ceva pentru ca lesinase , probabil de oboseala. De ce nu ma asculta niciodata ? -Ah,Naruto,ti-am zis sa ma lasi jos,dar tu te-ai incapatanat,spun eu dandu-i niste chakra ca sa poate sa mai mearga pentru ca era foarte extenuat. Intr-un final se trezi si ma privi rosu la fata. -Sakura-chan….de ce mi-ai dat din chakra ta ? -Ca sa poti merge…esti obosit si numai din cauza mea ,zic eu lasandu-mi privirea in jos. -Ba nu.Nu e vina ta Sakura-chan.Haide sa mergem . -Bine,eu nu mai sunt obosita asa ca nu trebuie sa ma mai iei in brate. -Cum zici tu,Sakura-chan… Ne-am continuat cu totii drumul lung.Kakashi sensei avea dreptate,chiar era mult de mers,fara indoiala.Tin minte ca mai mersesem inca 2 ore. Ma uitam la Naruto care era foarte fericit si nu stiam de ce.Kakashi din nou citea…Taisuku se mai uita la peisaje….iar Sasuke,Sasuke era nervos ,fara acel zambet superior,asteptand sa vina odata seara si sa terminam misiunea pentru ca maine,pe la pranz o sa ajungem in Satul ascuns in Nisip. Incet,incet se intuneca,iar noi nu dadusem de nici o casa,nimic,decat vesnica padure in care umblasem atata timp. -Copii,trebuie sa ne oprim si sa dormim. Fiecare doarme intr-un cort. , ne anunta Kakashi. Poate Sasuke nu o sa mai doarma cu mine…..asa ma simteam mai”in apele mele” pentru ca atunci cand era langa mine nu puteam inchide un ochi. -Avem patru corturi,din pacate, ne anunta Kakashi. Ohh,nu..speram sa nu doarma cu mine sau poate nu speram pentru ca vroiam sa-l am aproape…Ahhhh..eram foarte confuza. -Si …Sasuke…stii…,adauga sensei. -Da da , stiu, Hatake, spuse Sasuke care,in sfarsit se trezise din mutenia aceea absoluta. -Ce sa stie ? intreba Naruto foarte curios. -Nu te priveste,rostira cei doi in acelasi timp. Saracul Naruto…..isi apleca capul in jos,infricosat de vorbele reci ale lor.Eu nu am mai indraznit sa spun nimic , pur si simplu am tacut.I-am ajutat pe baieti sa intinda corturile,apoi fiecare si-a ales cate unul. Imi era intr-un fel teama de ceea ce se poate intampla. Cand am ajuns inauntru,mi-am lasat rucsacul jos. -Hei Sakura…stii…si in noaptea asta trebuie sa dorm cu tine, imi sopti Sasuke care tocmai intra in cort. -Bine…daca Kakashi asa vrea…asa va fi.Sasuke,eu ies putin afara,vreau sa iau aer,ii zic eu. -Bine. Am iesit din cort.Era liniste,semn ca ceilalti dormeau.Am pasit usor spre singurul rau in apropiere care nu era decat la 10 pasi de corturi, si m-am asezat pe marginea lui.Licuricii aparura si dansau in jurul meu.Am stat acolo vreo 10 minute si ma gandeam sa plec dar parca eram atrasa de locul acela asa ca m-am gandit sa mai stau putin.Vantul adia usor si imi mangaia suvitele de par roz. Deodata,aud un zgomot dupa un copac.Am simtit cum eram urmarita de cineva,de foarte mult timp.Repede,am sarit in picioare. -Cine e acolo ? am intrebat eu. gata...sper ca va placut..Ja Ne !