Poze mariyforum de la 4962 la 5001

asimilarea hathor
legate de ra, zeul soarelui, au dus la o asociere a acestuia cu horus, rezultând

Asimilarea zeiţei Hathor Credinţele legate de Ra, zeul soarelui, au dus la o asociere a acestuia cu Horus, rezultând divintatea Ra-Herakty şi de aceea Isis a fost văzută uneori ca soţia a zeului Ra şi mama zeului Horus. Dar fiindcă zeiţa Hathor era soţia lui Ra, Isis a fost identificată cu aceasta, cele două devenind o singură zeiţă, Isis-Hathor. Uneori, în cadrul Eneadei de la Heliopolis, Isis devine fiică a lui Atum-Ra, deci şi a lui Hathor, idee care nu a rezistat prea mult în mitologia egipteană deoarece Isis şi Hathor aveau destule în comun pentru a fi considerate una şi aceeaşi zeiţă. Contopirea cu Hathor s-a dovedit a fi unul din cele mai importante evenimente din istoria mitologiei egiptene. Prin acest proces, Isis nu a mai rămas soţia lui Horus ci a devenit mama acestuia, iar când Ra s-a contopit cu Atum devenind Atum-Ra, a fost luat în calcul faptul că soţul lui Isis era Osiris. Cu toate acestea, mai rămăsese de explicat cum Osiris, care fiind zeul morţilor, nu putea să fie viu, ar fi putut să fie tatăl lui Horus. Astfel a apărut ideea că Osiris trebuia să învie, idee care a dus la apariţia legendei lui Isis şi Osiris, povestite de Plutarh în De Iside et Osiride . Un alt set de mituri detaliază aventurile zeiţei după naşterea lui Horus. Isis încearcă să-şi protejeze fiul de mânia zeului Seth, ucigaşul lui Osiris. Ea îl salvează pe Horus din multe primejdii şi îl vindecă chiar de înţepătura letală a unui scorpion. În cele din urmă, Horus ajunge la vârsta maturităţii şi învingându-l pe Seth, preia tronul Egiptului. Un alt mit legat de Isis este cel al cunoaşterii numelui secret a lui Ra, cu ajutorul căruia zeiţa putea fi iniţiată în lumea magiei şi îl putea învia pe Osiris. Pentru a afla numele secret al zeului soarelui, Isis a adunat puţină salivă de la acesta, l-a amestecat cu argilă şi a modelat un şarpe. Apoi a trimis acest şarpe ca să îl muşte pe Ra. Otrăvit de şarpe zeul cere ajutorul celorlalţi zei, iar Isis se oferă să îl tămăduiască cu condiţia să i se spună numele secret pe care nimeni altcieneva nu îl ştia. Acest aspect este adesea folosit de vechii egipteni în formulele magice, în care Isis este rugată să folosească numele lui Ra. Treptat, Isis devine cea mai importantă şi cea mai puternică divinitate a magiei din întreg panteonul egiptean. În consecinţă, din cauza naturii magice profunde a zeiţei, caracterul predominant al lui Isis este aceea de zeiţă a forţelor magiei. O nouă zeiţă, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice şi a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeiţa joacă un rol central în rituri şi formule magice, mai ales în cele care invocă protecţia şi vindecarea divină. În multe formule ea chiar se contopeşte cu Horus, iar o invocaţie a zeiţei presupune şi o implicare a puterilor lui Horus. Asimilarea zeiţei Mut După ce autoritatea Thebei a crescut, Amon a devenit un zeu mult mai important, dar apoi a decăzut şi a fost asimilat de Ra. În consecinţă, Mut, soţia lui Amon, care pâna atunci absorbise alte zeiţe a fosta cum asimilată de soţia lui Ra, Isis-Hathor, devenind Mut-Isis-Nekhbet. Cu toate acestea, infertilitatea şi virginitatea zeiţei Mut au fost luate în consideraţie şi astfel a apărut mitul că Isis a rămas însărcinată datorită magiei când s-a transformat într-un uliu şi a zburat peste trupul neînsufleţit a lui Osiris. Fiindcă Mut a devenit o parte din Isis, era firesc ca Amon să devină un aspect al lui Osiris, soţul lui Isis. Acest lucru nu era uşor de realizat, deoarece Amon-Min era un zeu al fertilităţii, iar Osiris personifica moartea. De aceea, cei doi zei au fost priviţi separat. Isis în afara Egiptului În perioada egipteană târzie, Isis devine o divinitate dominantă în Egipt. Cultul său asimilează şi câteva elemente din mitologia greacă şi mesopotamică, iar zeiţa este identificată cu Afrodita şi Astarte, două divinităţi ale iubirii. Ea ajunge să fie venerată din Nubia până oraşele maritime din Marea Mediterană. Cultul zeiţei Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea elenistică, începând din ultimele secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de creştini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularităţii în creştere a misterelor lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era prea bine primit de clasele dominante de la Roma. Riturile sale erau considerate de împăratul Augustus "pornografice" şi capabile să distrugă moralitatea romanilor. Tacitus scrie că după asasinarea lui Iulius Caesar, a fost decis să se construiască un templu în onoarea zeiţei Isis. Augustus a suspendat acest plan şi a încercat să-i readucă pe romani la divinităţile lor, care se aflau în deplină asociere cu instituţiile statului. În cele din urmă, împăratul roman Caligula a abandonat prudenţa lui Augustus referitoare la divinităţile orientale. În timpul domniei lui Caligula festivalul în cinstea zeiţei Isis a fost stabilit la Roma. Conform lui Flavius Josephus, Caligula însuşi s-a iniţiat în misterele lui Isis şi a participat la festivalele pe care le înfiinţase.