Poze mariyforum de la 4388 la 4427

Mi-am lasat capul in jos..nu mai eram capabila sa zic ceva .Privirea lui ma ardea si parca simteam cum ar vrea sa ma omoare .Nu puteam..nu puteam sa ma misc..decat tremuram. Dar de ce credeam ca Sasuke va fi asa de rau ca in visul acela ?Probabil eram prea speriata. Nici nu mai imi auzeam vocea interioara care se chinuia sa imi vorbeasca si sa ma linisteasca....sa zic ceva... Acum nu eram decat eu si cosmarul....realitatea si intamplarea formata de mintea mea prin dragostea pe care i-o purtam lui Sasuke. Nu am observat cand m-a luat de barbie cu o mana, si cu cealalta imi tinea mainile. Era furios asa ca nu avea sa faca ceva sentimental. -Nu voi pleca de aici pana nu imi zici de ce naiba de feresti de mine ! Din nou ridicase tonul . Ohoo..si ce tipa la mine. Am inceput sa plang,nu am mai putut rezista. Acum obrajii mei erau si rosii si uzi .Mi-am tras mainile punandu-le inaintea corpului....parca speriata de ceva ,dar chiar eram. L-am privit in ochi dar nu se vedeau bine din cauza unor suvite negre care ii acopereau putin. Vroiam sa-i vad privirea si sa inteleg daca Sasuke era normal sau era bestia din cosmarul meu. I-am dat suvitele la o parte, minunandu-ma cat de moale era parul sau. Ochii lui erau blanzi..fara pic de rautate..urmarindu-mi mainile care ii mangaiau fata. Inca plangeam dar eram mai rosie decat inainte. Pentru mine era o mare bucurie sa-i simt pielea fina . "Haide Sakura..imbratiseaza-l si cereti scuze ..." imi sopti fiinta din interior. Am ascultat-o si am sarit in bratele dragului meu Sasuke. De data aceasta plangeam si mai tare. -Imi pare rau...nu iti voi spune de ce dar...vreu sa-mi cer scuze pentru cuvintele pe care ti le-am spus in ziua aceea in cabana. Am fost o proasta ..stiu..si imi pare rau ,Sasuke. Ma ierti ? Te rog..nu ma uri...., am incercat sa rostesc eu printre valurile de lacrimi. -....in..cabana ? -...Da... Ce bine era sa stau acolo si sa-i simt parfumul dar mai bine nu-l imbratisam pentru ca visul iar ma bantuia...Am inceput sa tremur din nou dar nu am plecat de acolo..nu voiam sa plec..trebuia sa cred ca Sasuke nu era asa....iar ca visele nu pot fi adevarate...M-am oprit din plans si din tremurat cand i-am simtit mainile agatandu-se de mijlocul meu si strangandu-ma in bratele sale. -..Sakura..a fost vina mea...nu a ta...nu trebuia sa te..sa te..sarut. -Dar de ce ai facut-o ? Iar aveam acel curaj si imediat m-am inmuiat.Oare eu intrebasem asta ? Nu trebuia sa o fac dar dorinta de a stii raspunsul era mai presusa decat orice. -...Nu conteaza de ce am facut-o...poate am vrut sa-ti demonstrez ca stiu ce e iubirea..si stiu cum se face cand iubesti..atat..nimic mai mult...nu-ti face iluzii. Raspunsul lui m-a intristat. Deci.. facuse asta doar ca sa imi arate ca stie ? Asta insemna ca nu simtea nimic pentru mine..si ca de obicei eu eram un nimic profund.. Am sarit din bratele sale si m-am ridicat , vrand sa plec. -Sakura...unde te duci ? -Acasa. Nu vreau sa te mai vad niciodata ! -Dar..dar ce am facut din nou ? -Lasa-ma.Habar nu ai ce vorbesti ! -Sakura....eu.. -Taci ! Pana la urma avea dreptate..imi faceam iluzii degeaba. Isi lasa capul jos si disparu intr-un nor de fum.M-am gandit sa merg acasa si poate aveam sa uit totul.Mergeam fara sa am vreo destinatie. Picioarele ma purtara singure pana in fata bibliotecii. L-am zarit pe Neji care iesise din cladire cu niste carti in mana.L-am asteptat..nu stiu de ce dar..am facut-o.. -Sakura-chan, ce faci ? Ce...ce s-a intamplat ? De ce esti trista ? Am sarit in bratele sale si am inceput din nou sa plang. - Poti sa imi spui orice..voi fi mereu alaturi de tine. Ohh Neji..tu esti si erai singurul caruia ii pasa asa de mult ..De ce naiba nu m-am indragostit de tine ? Tu macar..tu macar nu erai asa rece ca Sasuke si poate..aveam vreo sansa...dar era prea tarziu. -Iti voi spune totul. -Bine. Vino la mine acasa, parintii mei sunt plecati si poti ramane peste noapte daca vrei. -Bine Neji. Aveam nevoie sa ma descarc in fata cuiva iar el era persoana potrivita. Era destept si foarte hotarat in tot ce facea..plus atentia pe care mi-o oferea era chiar foarte mare. Stiam din prima zi in care l-am vazut ca ma placea.In orice gest acest lucru era accentuat. I-am povestit despre Sasuke....despre iubirea ce i-o port si ceea ce se intamplase mai devreme.M-a ascultat in liniste, privindu-ma si stergandu-mi lacrimile de la ochi.Daca cineva ne vedea putea zice ca ne iubim. In lumea de azi, parerile se fac foarte repede.Neji nu era genul de baiat care te-ar lasa la greu de aceea era si este unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut pana acum. Nu pot minti..i-am povestit si de vis. Pur si simplu la final ramase uimit. Bursc se ridica dupa scaun si se intoarse cu spatele la mine. -Il iubesti pe Uchiha. Se pare ca am un rival. Dar asta nu inseamna ca nu te voi ajuta, Sakura. Fii sigura ca o voi face.Tu esti foarte importanta pentru mine..mai mult decat orice pe lumea asta. -Neji....multumesc. Din cate imi amintesc eu..am adormit pana la 1 noaptea la el si apoi l-am rugat pe Neji sa ma conduca pana acasa. Nici nu trebuia sa o fac..el deja era gata si ma astepta. Pe drum nimeni nu a mai scos nici un cuvant...iar eu parca mi le inghitisem pe toate. Cand am ajuns in fata casei l-am sarutat pe obraz si am fugit inauntru..facandu-i cu mana. Si in noaptea aceea am avut cosmarul dar mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa il inving si sa cred ca Sasuke nu e asa. A si mers,nu am mai visat nimic urat spre fericirea mea.In sfarsit..sufletul meu era linistit chiar daca..undeva..inauntru se afla un gol format din cauza cuvintelor spuse de el.