Poze mariyforum de la 2871 la 2910

so..ayumi din cate vad esti fana mea nr 1..ma bucur de asta :d..uite doua zi m-am trezit de

so..Ayumi din cate vad esti fana mea nr 1..ma bucur de asta :d..uite continuarea A doua zi m-am trezit de dimineata . Am deschis incet geamul ca sa intre aer proaspat.Soarele parca imi zambea si imediat am simtit mireasma florilor de primavara....Dupa atata ploaie trebuia sa vina si soarele,spre fericirea mea. O observ pe doica ce vorbea cu o femeie inalta, cu parul negru prins intr-un coc si cu un costum de menajera.Hainele sale facea valuri la fiecare miscare iar pe chipul sau firav se zarea un zambet drag si frumos.Dupa infatisare arata ca o femeie in jur de 30 de ani.Totusi..dupa acel zambet parca se ascundea ceva profund. Pana acum nu o mai vazusem niciodata. Era ca un inger picat din cer. Mi-am facut un dus, m-am imbracat repede si am coborat scarile care ma desparteau de holul cel mare. Am zarit-o pe doica care tocmai intrase in casa. -Buna dimineata, frumoaso. Te-ai trezit ? ma intreba aceasta. -Da. Doica....vreau sa te intreb...cine era femeia aceea cu care tocmai ai vorbit ? -Femeie…? Aaa…te referi la Mika-san ? E doica lui Sasuke Uchiha. “Ce ?….doica ?”sopti si vocea mea interioara. Cum ? Sasuke avea....doica ? Stiam si eu ca nu are parinti dar niciodata nu mi-am putut imagina ca poate suporta pe cineva langa el...sau mai bine zis sub acelasi acoperis.Deci…nu era chiar singur. -Si..sta cu el ? -Nu chiar. Vine dimineata sa faca curatenie si sa-i pregateasca micul-dejun si apoi seara pleaca la familia sa. Din cate imi spunea doica se parea ca Sasuke o folosea mai mult pe post de servitoare….nesimtind pentru ea nici un sentiment …..macar respect pentru tot ceea ce facea.Dar ce gandeam eu ? Sasuke nu putea sa simta nimic …nici o mica placere…era un suflet gol care se hranea cu indiferenta profunda pe care o avea.Totusi..il iubeam si inca il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Mi-am scos aceea femeie din minte si m-am gandit sa o ajut pe doica la cumparaturi..sau mai bine zis sa le fac eu in locul ei…era foarte ocupata si eu , profitand ca sunt in vacanta,am ajutat-o. Am iesit afara si m-am indreptat spre magazine. Pe drum l-am intalnit pe Neji care tocmai iesea din biblioteca. De ce mereu ma intalneam cu el ? Cred ca soarta voia asta si nici eu nu imi dadeam seama cata nevoie aveam de el mereu….. era ca un inger pazitor pentru mine..un adevarat prieten iar acest lucru reiese din fiecare gest facut de el pentru mine. -Buna dimineata Sakura! Eu tocmai am iesit din biblioteca..am returnat niste carti citite. Tu unde mergi acum ? Mereu acelasi ton bland si acel zambet dulce. -Ma duc sa cumpar cate ceva . -Umm…Sakura..pot..pot sa te insotesc ? Avea obrajii rosii ca focul si privirea si-o atintise in pamant de rusine. -Desigur. “Wow..tipul chiar e dragut”. Trebuia repede sa intervina si ea . Nu ? Imi placea cand il vedeam asa…chiar ma amuza iar in acel moment am chicotit putin. Se uita cam nebun dupa mine dar eu nu am bagat de seama si l-am tras pana nu intra intr-o stare de euforie totala. Nu am scos nici un cuvant…..decat ma uitam imprejur sa vad daca gasesc ce voiam sa iau. In timp ce cumparam niste mere , Neji nu se mai uita la mine, toata atentia ii era capturata de niste materiale , niste vualuri roz pentru fete si femei. Mi-am trecut mana prin fata ochilor lui dar nu reactiona. -Neji ? Pamantul catre Neji, sunt Sakura..trezirea !!!! -A..ce ?spuse acesta confuz , tresarind la contactul dintre mana mea cu umarul sau. -Neji..esti cam euforic in aceasta dimineata . S-a intamplat ceva ? -Chiar crezi ca sunt euforic ?Poate…nici eu nu stiu de ce. Niciodata nu m-am simtit asa si niciodata nu mi-am dorit sa…… Dar s-a oprit rosu la fata . Ce sa faca ? L-am vazut cum se uita din nou la acele vualuri roz. Chiar erau frumoase si credeam ca si lui ii plac. M-am dus acolo si le-am privit ,atingandu-le.Neji ma urmarea si nu spunea nimic. -Chiar sunt frumoase…pacat ca nu mai am nici un ban. Poate altadata. Cred ca vazuse sclipirea din ochii mei in timp ce le admiram. -Imi pare rau Sakura dar nici eu nu am nici un ban la mine acum. Ti le-as fi luat eu. -Nu-i nimic Neji. Altadata. -Bine. Deja se insera .Soarele incepea sa-si arunce ultimele sageti de foc peste sat. Neji ma opri apucandu-ma de brat si aratandu-mi apusul. Ne-am oprit pret de cateva clipe , admirandu-l si apoi l-am vazut pe Neji care era nelinistit. -Neji…s-a intamplat ceva ? -Umm..pai…vrei..vrei sa vii cu mine maine la biblioteca sa citim cate ceva ? Am ezitat putin la raspuns iar acest lucru cred ca il iritase dar nu am bagat de seama. -Da..de ce nu ? As vrea sa termin cartea de la tine…mai am cateva pagini. -Perfect ! Cred ca nici el nu vazuse cand “topaia” in sus de bucurie. Am chicotit incet si apoi l-am linistit . M-am ridicat si i-am zis ca merg acasa…deja incepea ca cerul sa aiba culoarea onixului. Am hotarat sa plec si l-am rugat pe Neji sa nu ma mai conduca. Cu greu l-am convins .Nu voiam sa ajunga la mai mult la cat ma privise in aceea zi. Pe strada eram nelinistita…inima imi batea nebuneste de groaza parca sarindu-mi din piept. In timp ce mergeam pe vesnicul meu drum ma simteam urmarita. Parca aceea persoana care ma urmarea o mai simtisem odata dar nu eram nici sigura.Imi era teama de ceea ce se putea intampla. Fara sa imi dau seama..deja cineva ma capturase in bratele sale si ma saruta pasional. Nu puteam sa-i vad chipul din cauza intunericului ce se asternuse peste sat. Buzele acestea le cunosteam de undeva…le mai simtisem odata. Acum imi dadeam seama..era el…Sai. Ce cauta aici ? “Tipul asta ma scoate din sarite !!” tipa si vocea mea interioara. -Buna rozalia mea ! Ne intalnim iar. Nu stii cat de mult am asteptat sa iti simt buzele fine. -Sai ! Ce cauti aici ? Si de ce m-ai sarutat iar ? -Pentru ca te iubesc pisicuta mea. Nu se vede ? Ba se vedea…si foarte clar.Si iar incepuse cu chestii dastea ? “Ce sa-ti povestesc..” -Lasa-ma acum in pace. Eu ma duc acasa. -Crezi ca te las sa pleci ? Nu am mai apucat sa rostesc ceva ca deja ma impinsese intr-un perete si imi ridica piciorul drept..incet… Am rosit si i-am dat o palma. Parca nici nu simtise dar nici eu nu m-am mai putut misca..parca folosea un fel de jutsu..corpul meu era teapan…sprijinit de peretele din spate. Incepu sa ma sarute pe gat intr-un mod destul de pasional si in acelasi timp foarte brutal…parca vrand asta de mult. Si eu incercam sa scapt din ghearele sale dar era inutil, era foarte putenic si nu puteam face nimic..mai ales ca nu ma puteam misca. In timp ce isi plimba buzele pe langa urechea mea, mi-am recapatat puterile , probabil dintr-un moment de neatentie din partea lui si l-am lovit intre picioare. -Scuze Sai dar e ultimul lucru la care m-am putut gandi in aceste clipe. Parca tot nu simtise. “Tipul asta e facut din jeleu ..sau ce ?” se rasti si ego-ul meu. Din nefericire se ridica de jos si ma impinse de perete.Am crezut ca din nou va incepe sa ma sarute dar nu se intamplase asta….si din cate avem sa observ..nici nu se mai afla in fata mea. -Sai ? Unde naiba esti acum ? Vrei sa-ti bati joc de mine iar ? Nimeni nu raspunse….tot ceea ce auzisem fusese niste geamate de durere din dreapta mea. Mi-am fixat atentia catre acel loc . Acum Sai era la pamant , putin lovit, dar nu destul de brutal..se putea spune ca primise decat o simpla lovitura. Dar..de la cine ? Nu imi placea deloc ce era prin jurul meu..intunericul ma facea sa tremur iar picioarele incepu sa mi se inmoaie cand am auzit niste pasi din spatele meu.