Poze mariyforum de la 288 la 327

ms Ayumu Narumi Capitolul 5: "Este doar un vis sau...realitate...?" Razele soarelui prevesteau inceputul unei vacante mult asteptate de toti.....ca sa ne antrenam..nu de alceva.. De ce imi era frica sa incep ziua ? "Penibil Sakura ....penibil....chiar trebuie sa fii asa de ironica ?" comenta si vocea mea interioara.. Uneori..avea dreptate, si chiar in acel moment eram asa cum zicea ea...totusi..si acum regret ca am ascultat-o. M-am ridicat usor..ducandu-ma cu sfiala la baie.Dupa ce mi-am facut treburile de dimineata si am mancat bine...am iesit afara sa iau aer si sa ma plimb. Aveam nevoie sa imi racoresc pshihicul. Copacii parca plangeau...poate din cauza vantului...iar frunzele lor mai cadeau..dar nu era toamna...pur si simplu..asa...parca nimeni nu vroia sa le mai vada niciodata si acceptau sa se stinga... In timp ce mergeam pe alee si admiram in tacere peisajul...l-am zarit pe Naruto . -Salut, Sakura-chan ! -Buna Naruto ! -Umm....vrei sa vii cu mine sa mancam ceva ...poate niste ramen... Ma invita undeva sau ce ? In fine..am acceptat pentru ca...pana la urma ..Naruto avea partile lui bune si nu trebuia sa fie respins deoarece avea spiritul Vulpii cu Noua Cozi in el . Acest lucru pentru mine nu exista.......pentru ca tot Naruto e..si fara aceea bestie oribila... Ce pot spune...cand sunt cu Naruto..nu ma pot abtine sa nu rad .. pentru ca mereu face o boacana mai mare decat el .Nu stiu cum , dar a varsat vasul cu ramen direct pe pantalonii sai. M-a pufnit rasul imediat. Chiar te facea sa te simti bine .Dupa ce am mers cu el acasa sa se schimbe de pantalonii murdari...ne-am dus amandoi sa-l vizitam pe Iruka-sensei. Am uitat sa mentionez..Iruka fusese profesorul lui Naruto si al celorlalti in Academie..inafara de mine....dar chiar daca nu am fost si eu acolo...il cunoscusem destul de bine . Ce pot spune.., saracul sensei, cand ne vazuse mai mai sa ne ia in brate. Eu am refuzat pentru ca stiam cum face cand il cuprinde emotiile. "Cat de mari va-ti facut!" acestea erau vorbele pe care ni le spusese. Pentru numele lui Dumnezeu....ne vazuse inainte sa mergem in misiune si acum ne ia cu " Vai..cat de mari sunteti..". Oare prostia umana are limite ? Probabil ca da....sau poate nu... Dupa 2 ore in sfarsit am plecat dar nu inainte sa nu auzim toate acele urari de bine si de grija pe care ni le adresa sensei. "Penibil.." murmura si vocea mea interioara. De ce trebuie sa dispara atunci cand aveam nevoie de ea. Era singurul lucru care ma putea ajuta in situatia de fata...Mda..viata e cruda.. Pe drum l-am intalnit pe Sasuke..care statea rezemat de un copac..ca de obicei... "Aha...deci asta e hobby-ul lui ? Sa vorbeasca cu copacii ?" spuse sarcastica vocea mea interioara."Taci din gura acum...." i-am soptit eu in gand. -Salut, Sasuke-kun ! incerc eu sa fiu amabila...dar inutil.. -Mda...la fel.. -Hei..Sakura-chan te-a salutat politicos iar tu raspunzi ca un nesimtit ! Wow..de cand ii pasa lui Naruto atat de mult ?Probabil de cand aflase de Sai.. Off.. de ce trebuie sa imi amintesc de ala...dupa ce ca se purta ca un pervers acum dansa si prin creierul meu... -Iar va certati..terminati va rog..va purtati ca niste copilasi mici ! marai eu enervata la culme de comportamentul lor. -Mda, ai dreptate. Eu plec, ma asteapta Konohamaru ca sa il invat tehnici noi. Ja , Sakura-chan !imi spuse Naruto care nu il mai baga in seamna pe Sasuke . -Pa Naruto-kun ! Iar ramasesem singuri.. de ce ? De ce mereu se intampla asa ? -Hei, vrei sa mergem undeva ? -Poftim ? Stai putin..ceva nu e in regula..tu niciodata nu mai bagat in seama iar acum vrei sa mergem undeva ? il intreb eu socata. Nu era posibil asa ceva. El niciodata nu m-a bagat in seama. Cu o viteza incredibila, acum era in spatele meu. -Ce te face sa crezi asta ? ma intreba cu o raceala profunda. -Asta cred si punc. Iar aveam acel curaj si , ca de obicei, decat pentru cateva minute , iar apoi iar ma las moale si lovita de orice cuvant rece de-al lui. -Spune odata. Vrei sa mergem undeva sau nu ? -Bine. Unde vrei ? -Ce-ai zice sa mergem acolo, la malul marii. Pot sa ma relaxez. -Umm..bine . Ajunsi acolo, peisajul ne zambea si ne fascina cu fiecare secunda care trecea. Dintr-un gand nebunesc, m-am dezbrcat de bluza iar Sasuke vazu asta. -Hei..ce vrei sa faci..pentru Dumnezeu...,spuse acesta intorcandu-se cu spatele la mine ,rosu la fata. -Ma dezbrac in costumul de baie ca sa inot putin. -Aaa...am crezut ca.. -Ca ce ? -Nimic........nimic.. imi raspunse acesta rosu la fata . Nu l-am mai ascultat si am sarit in apa.Cand plecasem de acasa , hotarasem sa merg dupa un timp la plaja dar daca il intalnisem pe Naruto...m-am razgantit...si de aceea aveam costumul de baie pe mine. -Hei Sasuke..vino si tu. Apa e buna. -Nu mersi. Stau bine si aici. Dupa cateva minute..cerul capata o culoare gri, semn ca venea o furtuna. Am iesit din apa si m-am imbracat din nou dar degeaba pentru ca ploaia incepuse deja. -Vino Sakura, haide sa ne adapostim in cabana aceea parasita. -Bine. Eram amandoi uzi si ne era frig. Cand am ajuns acolo, Sasuke m-a anuntat ca merge sa ia niste lemne ca sa facem un foc. Nici acum nu stiu cat am stat sa il astept...clipe..minute..imposibil sa stiu la cat de frig imi era.In sfarsit aparuse cu blestematele alea de lemne si facuse un foc mic. -Frig..Sasuke...frig...,incercam eu sa zic in timp ce tremuram toata. -Uite, ia asta pe tine pana imi dau eu hainele jos. Imi intinse o patura si imediat am pus-o pe mine. Cum adica sa isi dea hainele jos? Imediat m-am rusinat cand i-am vazut pieptul frumos. Trecuse ceva timp de cand eram acolo, iar el nu scosese nici un cuvant,si statea cu spatele la mine,imbracat in haine uscate.A spus ca fusese si acasa ca sa le ia.De ce..oare..nu a vrut sa mergem la el decat sa stam aici ? Sigur planuia ceva...dar ce ? Daca mai continua asa...innebuneam.